Monografie

Unul dintre satele foarte vechi din zonă al cărui nume este derivat de la cel al lui Bratul Pleşescul, care „a avut aici casă” înainte de 15 octombrie 1427, când Alexandru voievod dă lui Oancea şi femeii sale Nastea pentru „… dreaptă şi credincioasă slujbă… un sat la Carpeni, unde a fost casa lui Dobrăcin şi a lui Bratul Pleşescul, ca să le fie uric…”[1].

Entopicul „la Carpeni” apare frecvent în documentele moldoveneşti medievale timpurii, alternând cu formele slave: Graboavele, Gabroavele, denumind o pădure întinsă de carpeni.

Satul Brăteni a avut la început caracter boieresc dar a ajuns în stăpânirea domnului, probabil Ştefan cel Mare şi Sfânt, trecând în administrarea ocolului Ştefăneşti împreună cu Dobârcenii, apoi în stăpânirea boierească şi răzeşească: în stăpânirea vistiernicului Procop Cărăiman, în timpul lui Ieremia Movilă voievod, cum rezultă din documentul din 18 ianuarie 1617[2], iar lui Mihai, aprodul din Brătiani i se întărea în stăpânire jumătate din satul Jeverteni[3].

La 9 iunie 1639 fiii lui Precop Cărăiman: Vasile pitar, Grigoraşcu, Măricuţa şi Alexandra vând toate cumpărăturile părintelui lor de părţi de ocină din satul Brătenii…, vornicului celui mare, Dumitraşco Şoldan…[4]. La 1 iunie 1655 Vasile Şoldan vistiernic şi Gheorghiţă Şeptelici şi Toader Başotă ce au fost stolnic, împart satele lor: … Brăteanii, ţinutul Dorohoi, Joldeştii, ţinutul Dorohoi…[5]. La Brăteni rămâne stăpână familia Başotă, căci Mihai Racoviţă voievod trimite boieri care să cerceteze plângerea lui Neculai Başotă împotriva răzeşilor, care îi încalcă moşia, la 23 martie 1720 şi 5 martie 1722[6]. O parte a moşiei Brăteni a fost în stăpânirea comisului Costache Jora, probabil zestre a soţiei sale Nastasia (fiica Sturzoaiei)[7] iar acesta, prin testamentul din 10 august 1820 lasă toată averea sa finului său Iancu, nepot de la o soră, care trăia la Tomeşti, cu condiţia ca Iancu să se dedice învăţăturii[8].

Cea mai mare parte a moşiei, probabil, era în 1772-1774 în stăpânirea medelnicerului Sandu Ilie, satul avea aceeaşi populaţie ca şi târgul Ştefăneşti, fiind mai mare decât Săvenii. Avea 61 case locuite[9].

Moşia a trecut în stăpânirea lui Iancu Fote şi apoi a ing. Hynek, de la care s-au făcut împroprietăririle din 1865 şi 1919-1922.

În perioada 1948-1990 satul Brăteni s-a numit Pădurenii, probabil autorităţilor li s-a părut că numele Brăteni aminteşte de familia Brăteanu, care a dat României oameni politici reprezentativi, care trebuiau uitaţi, chiar dacă satul de aici nu a avut nici un fel de relaţii cu acea familie.

Cel dintâi locaş de biserică menţionat la Brăteni este cel din 1812, construit cu cheltuiala hatmanului Costache Jora, apoi refăcută, în jurul anului 1830, de Costache Fotea, cu ziduri din cărămidă pe temelie de piatră, dar este greu de crezut că în 1772, când sunt menţionaţi aici doi slujitori sau în 1774, când este menţionat preotul Vasile[10], aici nu era şi biserică. Catapeteasma bisericii se pare că a fost adusă de la Iaşi, de la o biserică cu hramul „Sf. Cuvioasa Parascheva”[11]. Biserica a primit în 1865 12,14 ha teren.

Preoţi slujitori: Vasile, Gavril, Constantin Psaltu, Ioan Moruzan, Neculai Moruzan, Axinte Vechiu, Pavel Cuciureanu, Gh. Băncilă, Gh. Teodorescu, Constantin Dărângă, Gh. Răileanu, Gh. Leizeriuc, Ioan Petrovici, Gh. Gegerean, Ionuţ Iliescu.

Şcoala din satul Brăteni şi-a început activitatea de la 14 octombrie 1865, când între învăţătorii numiţi de către revizorul şcolar se menţionează învăţătorul Ioan Georgescu la şcoala Brăteni din comuna Dobârceni[12]. Acest învăţător reclamă mai târziu că nu i s-a plătit salariul decât de la 1 ianuarie 1866[13]. La şcoala din Brăteni frecventau şi elevii din satele Năstase şi Ratoşu Apostol, în 1889[14].

În 1891-1892 la Şcoala Brăteni era învăţător D. Gheorghiu[15] iar la 1 octombrie 1893 vine învăţătorul Alexandru Murariu, de la Şcoala Feredeeni în locul învăţătorului C. Dediu, rămas disponibil[16].

Şcoala a funcţionat cu clasele I-IV apoi cu clasele I-V şi după 1930 şi cu cursul supraprimar I-VII.

Din anul 1949 şcoala a funcţionat cu clasele I-VII iar din 1964 cu clasele I-VIII.

Nu se cunosc localurile sau casele sătenilor în care a funcţionat şcoala de la începuturile sale. Localul propriu al şcolii s-a construit în anul 1911, cu pereţii din cărămidă, pe temelie de cărămidă, cu două săli de clasă. Acestui local i s-au adăugat în perioada 1968-1969 două săli de clasă, două săli pentru materiale şi cancelarie, cu pereţii din cărămidă pe temelie de beton.

În perioada 2001-2003 s-a construit un nou local de şcoală, cu fonduri de la Banca Mondială, cu pereţii din cărămidă, pe temelie de beton, cu patru săli de clasă şi o sală pentru grădiniţă, două săli pentru cancelarie şi secretariat, cu instalaţie de apă.